Printre zonele acaparate de zapada se numara si Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie Prahova, care a inceput sa capete un aspect alb specific anotimpului in care de aflam. Infiintat in anul 1953 cu ajutorul profesorului Nicolae Simache, astazi este o institutie de cultura de prestigiu, care prin cele 13 muzee deschise publicului, apreciaza valori materiale si spirituale importante din patrimoniu national si universal.
Insa privind peisajul ce iti iese in cale, nu te face sa nu te gandesti cum resimt acele obiecte vechi lucrurile din jurul lor. Totusi ele nu simt, sunt doar o istorie invaluita in prea mult alb.

Pe malul lacului Sinoe, “la o departare de 500 de stadii de gura sacra a Istrului” (precizeaza Strabon), se afla Cetatea Histria, prima colonie greaca de pe tarmul de vest al Marii Negre si cel mai vechi oras de pe teritoriul Romaniei. Intemeiata pe la mijlocul secolului al VII-lea i.Hr. de colonisti veniti din Milet, orasul a avut o dezvoltare neintrerupta timp de 1300 de ani, incepand din perioada greaca si pana in epoca romano-bizantina. In cursul secolului al VII-lea d.Hr., cetatea a fost distrusa de atacurile avaro-slave si parasita treptat de locuitorii sai.

Sapaturile arheologice incepute inca din 1914 au scos la iveala, pe langa resturile incintelor, o serie de monumente remarcabile, datand din diferite perioade din existenta cetatii. Pentru epoca greaca se remarca “zona sacra”, cu templul lui Zeus si templul Afroditei, precum si resturile de locuire de pe platoul pe care se afla asezarea civila. Din perioada romana imperiala (sec. II – III d.Hr.) dateaza edificiile termale ale orasului si reteaua stradala. Cele mai multe monumente apartin epocii romano-bizantine (sec. IV – VII d.Hr.) si ele se afla in interiorul cetatii tarzii: bazilici civile sau paleocrestine, piete publice, magazine, cartiere de locuinte cu caracter rezidential. De asemenea, sapaturile au oferit un bogat material arheologic, in cea mai mare parte fragmente arheologice remarcabile, fiind expuse in muzeul cetatii: sculpturi, reliefuri, inscriptii, ceramica (greceasca si romana), sticlarie, obiecte din metal.
Cu siguranta ai ce vizita in acest taram cusut adanc in trecutul romanilor.

Focul, unul dintre cele patru elemente fundamentale (apa, aer si pamant), a starnit mari controverse in istorie, descoperirea sa fiind considerata un moment de cotitura in evolutia speciei umane. De aceea specialistii i-au dat o importanta majora si au incercat sa afle de cat timp stapaneste omul tehnica aprinderii focului. Dupa indelungi cercetari, s-a ajuns la concluzia ca oamenii au aprins pentru prima data focul cu aproximativ 790.000 de ani in urma.
In mitologie, focul este un element primordial, la fel ca apa cu care se afla intr-o permanenta opozitie. Este un element complex, care a generat multe intrebari, dar si un element schimbator, avand trei ipostaze complet diferite: focul sacru sau focul purificator, focul uman sau al mestesugurilor si focul demonic sau focul mistuitor.
Se pare ca in spatele acestor simple scandei calde se ascund multe, asa cum focul a mistuit si distrus multe dovezi istorice importante de-a lungul timpului.

Orasul ce pare a se ridica impunator ascunde doar cativa locuitori timizi si strazi inguste. Aceasta devine marca de incadrare si recunoastere a Ploiesti, atestat abia in 1503. Orasul Ploiesti n-a intrat in epoca moderna cu un inventar arhitectonic bogat. Astfel, in secolul trecut, ca sa nu mai vorbim de cel al nostru, s-a construit mult. A inceput sa se contureze, mai ales odata cu arhitectii din familia Socolescu, un stil ploiestean sau cel putin o varianta locala a stilului national.

Se pare ca, in ciuda trecutului victorios, putini mai stiu sa priveasca inapoi la frumusetea unui oras ce avea sa ocupe primul loc, dupa Bucuresti, in privinta valorii productiei industriale realizate.

In istorie, nimic nu se pierde.

Ramasita din cetatea Histria, intemeiata la mijlocul secolului al VII-lea i.Hr.