Si cum putea sa treaca primavara fara aparitia firavilor ghiocei, in spatele carora se ascund cateva mituri interesante.
Originar din Asia Mica si Europa de est, ghiocelul reprezinta, alaturi de garoafa, floarea traditionala a lunii ianuarie. In greaca, numele “galanthus” semnifica “floare alba ca laptele”, iar “nivalis” este un adjectiv latin insemnand “asemeni zapezii”.
Intr-una din legendele despre ghiocel, se spune ca atunci cand Dumnezeu i-a alungat din rai pe Adam si Eva, pamantul era in anotimpul iernii, fiind intru totul acoperit de zapada. Eva a inghetat si a inceput sa planga, amintindu-si cu regret de gradinile paradisului. Pentru a o consola, Dumnezeu a transformat cativa fulgi de zapada in flori de ghiocei. Potrivit acestui mit, ghioceii sunt cele dintai flori aparute pe pamant. Este bine de stiut ca in limbajul florilor, ghiocelul este un simbol al sperantei si consolarii ori alinarii. Totodata, floarea de ghiocel reprezinta un simbol al unui prieten gata sa ti se alature.

Printre zonele acaparate de zapada se numara si Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie Prahova, care a inceput sa capete un aspect alb specific anotimpului in care de aflam. Infiintat in anul 1953 cu ajutorul profesorului Nicolae Simache, astazi este o institutie de cultura de prestigiu, care prin cele 13 muzee deschise publicului, apreciaza valori materiale si spirituale importante din patrimoniu national si universal.
Insa privind peisajul ce iti iese in cale, nu te face sa nu te gandesti cum resimt acele obiecte vechi lucrurile din jurul lor. Totusi ele nu simt, sunt doar o istorie invaluita in prea mult alb.