Uneori nu este nimic mai placut decat sentimentul de libertate, dar din pacate nu toti se bucura de acest privilej in zilele noastre. Poate ca ar trebui sa invatam sa pretuim mai mult ce avem.

Nimic nu se compara cu o zi relaxanta in adierea vantului si mangaierea soarelui. Se pare ca aceasta micuta vietate ne ofera un exemplu clar a ceea ce inseamna “a lenevi” si simti ca te pierzi intr-o stare de somn dulce numai prinvind-o.

Daca nu stiai, avem un acvariu urias in Romania, unul dintre cele mai mari din Europa. S-a deschis la Tulcea, acolo unde 50 de specii de pesti traiesc in 27 de bazine umplute cu 100 de tone de apa. La ora actuala este, de departe, cel mai avansat muzeu din Romania. Fata de Acvariul din Constanta, bazinele sunt mult mai curate si mai bine luminate, diversitatea mult mai mare, bazinele de apa sarata excelent amenajate. In plus, restul Muzeului este plin de informatii folositoare.
Imparatia apelor, cat si populata de sute de pesti exotici, ii fascineaza pe cei mici. Rechini, pesti clovni, corali si stele de mare completeaza decorul acvatic. Dupa parerea mea, chiar merita vazut daca treci prin Tulcea.

Cu totii am vazut macar o data un cuib de viespi, ele devenind o insecta cunoscuta in vietile noastra inca de mici pe cand le studiam in curtea bunicilor. Este bine de stiut ca viespile sunt insecte raspandite pe intreg globul si nu numai aici, cuprinzand nu mai putin de 61 de specii in total (numai in Europa Centrala traiesc 11 specii). Si nu degeaba sunt cunoscute pentru intepaturile lor. Totusi, spre deosebire de albina, acul cu venin al viespilor nu ramane in tesutul unde a fost injectat veninul, un lucru bun desi cativa biologi au demonstrat in anul 2006 ca unele specii de viespi, pentru a neutraliza dusmanul, pot sa pulverizeze substante chimice agresive asupra lui.
Asadar, aceste micute galbene care ne fascineaza prin modul lor de a trai in colonii si de a construi “famlii” numeroase, nu sunt atat de inofensive pe cat par vazute de la distanta. Dar pana la urma, tot ce e frumos este si periculos, iar natura va continua sa ne uimeasca mereu.

Din cele mai vechi timpuri recunoastem cainele ca pe cel mai bun prieten al omului si chiar mai mult de atat, un aparator si ajutor de nadejdie. Chiar si avand dovada prieteniei neconditionate si sincere a acestuia, modernizarea oraselor a facut comunitatea sa uite sa se preocupe de soarta lor. Se pare ca, desi suntem mari iubitori de animale la nivel declarativ, limitarea ramane in vorbe, deoarece faptele sunt cu mult in urma afirmatiilor. Cainii comunitari se inmultesc pe zi ce trece, in timp ce majoritatea privesc si dau vina pe autoritati. Problema devine din ce in ce mai serioasa, odata cu indiferenta oamenilor.
Dar pana la urma, ce vina au ei?